miercuri, 9 iulie 2025

Lumea Nevăzută

Mesaj de la Domnul și Dumnezeu nostru Isus Hristos către Sora Beghe în Belgia pe 25 iunie 2025

Locurile diferite din creația nevăzută

Marți, 10 iunie 2025, Marți de Rusalii

Domnul nostru:

Eu sunt Dumnezeul tău, Stăpânul tău, Cel Puternic, Marele, Infinit de Mare, Dominantul, dar și cel umil și Cel mai Milostiv, Cel Cunoscător și Cel Doritor: cea mai bună pentru toți. Astfel sunt titlurile mele divine de nobilițe, pe care le posedez total, complet și infinit.

Crearea lumii a fost concepută în două moduri: lumea vizibilă și lumea nevăzută.

Acestea sunt creațiile pe care oamenii nu le văd, nu le pot imagina, dar care există pentru a duce toți oamenii de bună voință spre sfințenie și la participarea în Cerul divinității lui Dumnezeu care a luat umanitatea noastră.

Cer, Rai și Purgatoriu

Astfel este Cerul iubitelor mei: ei împărțesc totul, exercită toate calitățile Mele, toată virtutea Mea, se mișcă în Mine și prin Mine, iar această pregătire spre perfecțiune totală o dobândesc aleșii Mei în Rai.

Ce este Raiul? Raiul este antecamera Cerului, unde sufletul se străduiește să dobândească toate virtutele, să le exercite și să le asimileze, în timp ce Purgatoriul era satisfacția păcatelor, purificarea suflitelor și renunțarea la pătcare. Cu cât sufletele dobândesc toată virtuțile și calitățile, cu atât se ridică mai sus în acest loc exquisit care este Raiul, unde văd pe Dumnezeu și sunt aproape de El, dar nu sunt încă în El ca în Cer.

După ce s-au perfecționat în toate calitățile până când le fac proprii, așa și pentru toată virtutea, atunci sunt invitați să intre în Cer, locuința lui Dumnezeu în Veșnicie, unde toate virtuțele și calitățile sunt privilegiu al tuturor sfinților.

În Purgatoriu se purifică, în Rai se sfântuiește, iar în Cer se intră în divinitatea lui Dumnezeu; Dumnezeu împărțești Ființa Sa cu sfinții Sai. Astfel este rolul acestor locuri importante din Viata de Apoi.

Și Eu, Dumnezeu, Domnul, Stăpân al tuturor lucrurilor și singurul care poate explica Creația Mea, am dat omului inteligența necesară pentru a înțelege crearea materială, cea a ființelor animate și inanimate. Nu i-am dat abilitatea de a cunoaște creația nevăzută decât prin revelație. Astfel, unii sfinți au primit mari viziuni despre Purgatoriu, cum ar fi Sfânta Caterina din Genova (1447-1510) și mai recent Maria Simma (1915-2004). Am revelat de asemenea că există multe locuri în Viata de Apoi, iar anumitor suflete — numite privilegiate, dar care trebuie să rămână credincioase cât timp le dau viață eu — am revela varietatea de locuri din lumea nevăzută, pe care nu le-am revelat în timpul vieții Mele pământene.

Biserica Sfântă

Misiunea mea pe pământ a fost să înființez Biserica Mea Sfântă pe Stânca, Piatra, sfântul Petru printre apostoli și succesorii lui, și să salvez umanitatea prin Jertfa Mea Sfântă pe Cruce. I-am dat Bisericii Mele sacramentele, mijloace omenești și supranaturale pentru a primi puterea de conversie după păcatul originar. Rolul Bisericii Mele Sfânte este să aducă salvare divină copiilor Mei. Am dăruit câteva suflete harul de a ști puțin despre lumea nevizibilă, și această cunoștință va fi larg comunicată și învățată de umanitatea convertită la o singură religie a lui Isus Hristos Mântuitorul, când va fi chemată să intre în lumea renovată.

Am explicat deja că niciun om nu se mântuiește sau se pierde împotriva voinței sale, adică fără participarea sa voluntară și conștientă, și din acest motiv zicerea "Fără Biserica nu este salvare" [1] este o realitate netulburabilă. Fără sacramentele, fără Viața Domnului comunicată sufletului, nimeni nu poate fi mântuit, conform cu ceea ce Am spus Eu Însuși: "Eu sunt pâinea vieții; tăticii voștri au mâncat mana în pustie și au murit; iar această pâne este cea care coboară din cer pentru ca o să-o mănâncăm și nu să murim. Eu sunt pânea vie care a coborât din cer. Cine va mânca din aceasta pâne va trăi în vecie. Și pâinea pe care o voi da este trupul Meu, pentru viața lumii“ (Jn 6:48-51). Și mai târziu: ”Cine mănâncă carnea Mea și bea sângele Mein are viață veșnică, iar Eu îl voi învii pe ultimul ziu.“ (Jn 6:54). Adevărat este și inversul: cine nu primește Trupul și Sângele lui Hristos nu va fi înviat pe ultimul ziu. Dacă așa nu ar fi, cuvintele divine ale Domnului Isus Hristos ar fi goale, iar acest lucru nu poate fi.

Este deci necesar, vital, ca sufletele să se convertească la Domnul Isus Hristos și să primească Trupul Lui — și prin el Sângele, Sufletul și Divinitatea Lui — pentru a avea viață veșnică. Aici reapare marele întrebare care nu a primit niciodată un răspuns oficial de la Biserica Sfântă: ce se întâmplă cu toate acele suflete care nu cunosc pe Isus Hristos și părăsesc această lume fără să-L fi cunoscut? Cuvintele Domnului sunt sigure, ele nu pot fi ignorate, dar Domnul a spus de asemenea, fără a Se contradice: "Și Eu, când voi fi ridicat de pe pământ, voi trage toate la Mine. " (Jn 12:32). Da, Jertfa Sfântă le-a dat tuturor oamenilor ocazia să se unească cu El și să fie mântuiți, să devină sfinți și să obțină viață veșnică. Da, și este acolo, în creația nevizibilă, unde are loc tot ce nu poate fi văzut pe pământ, ceea ce rămâne inexplicabil pentru că creația nevizibilă este dincolo de atingere.

Ne încredem în Isus Hristos, în cuvintele Lui. El nu poate minți, și tot ce a spus este Adevărul. De aceea Se dorește să ridice voalul nevizibilului, al acelei lumi atât de necunoscute pentru noi, creația nevizibilă, care este strâns legată de pământ, astfel încât să știm deja că Purgatoriul va dispărea la sfârșitul lumii pentru că va pierde motivul existenței sale. Aceasta ne-o învață o simplă logică, dar există și alte sfere care vor dispărea la sfârșitul lumii pentru că nu mai vor avea niciun motiv de a exista; Paradisul va dispărea pentru că, când toate sufletele vor fi sfinte, el nu mai va avea niciun scop. La sfârșitul lumii vor rămâne doar Cer și Iad, pentru că aceste două locuri sunt în Veșnicie.

Creația Nevizibilă

Crearea nevizibilă, atât de necesară pentru creația vizibilă, nu se află în Veșnicie, ci adună sufletele care nu au ajuns la sfârșitul călătoriei lor, acel sfârșit care este Veșnicia. Această creație nevizibilă va dispărea cu sfârșitul lumii vizibile.

Lumile vizibila și nevizibilă sunt legate intim. Purgatoriul primește sufletele creștine care trebuie purificate, iar Limbul există pentru copiii care au murit fără botez înainte de vârsta rațiunii, așa cum a existat Limbul pentru dreptii din Vechiul Testament. Sfânta Biserică nu dă nici o explicație suplimentară asupra acestui subiect. Limbul păgânilor cu bună voință există totuși, dar Sfânta Biserică nu vorbește despre el deoarece face parte din toate lucrurile pentru care nu este responsabilă să le predice. Acest Limb al păgânilor este rezervat sufletelor care nu au cunoscut pe Dumnezeu. Ei nu merită purgatoriul deoarece nu îl cunosc pe Dumnezeu, nici pătimirea, și cu mult mai puțin lucrările meritifice sau virtutele. Nefiind pe calea sfințirii, locul Paradisului nu este pentru ei niciodată.

Există încă un loc în lumea nevizibilă care este necunoscut, un loc legat de iadul, aproape la fel cu iadul dar care nu va fi veșnic; nefericiții care trăiesc acolo au acceptat existența lui Dumnezeu, au recunoscut greșelile lor ‘după’ moartea lor, și ar fi suferit chinuri veșnice dacă Dumnezeu nu ar fi fost milostiv cu ei din cauza onestității lor față de El în timpul Judecării Particulare, când soarta lor era deja sigilată. Având recunoscut greșelile lor în ciuda unei vieți complet opuse învățăturii divine, merită iadul, și Dumnezeu îi lasă la osânda lor fără a-i condamna la o osândă veșnică. Aceste suflete triste sunt ca cele din iad, dar nu pentru totdeauna. Trebuie să ne rugăm tare pentru ei, căci lăsați singuri ar fi disperați. Cele trei Mese pentru morții pe care Sfânta Biserică le celebrază în fiecare an la 2 noiembrie pentru sufletele din purgatoriu aduc și o ușurare acestor suflete particular pedepsite, deoarece Biserica include în rugăciunile sale toate sufletele care nu se află într-o stare de fericire.

În viața ce urmează există și locuri precum camere de compresie [2] , unde sufletele fără credință se termină, recreând medii familiare, cum ar fi cele pe care le frecventau pământul. În timpul vieții lor pe pământ, nu au crezut în Dumnezeu, nici bune, nici rele, și se găsesc în viața ce urmează într-un mediu favorabil unde învăță despre dragoste, fără a-i da un nume sau o reprezentare. Când revin pe pământ, fie după o experiență aproape de moarte (NDE) sau pentru alte motive, știu că dragostea este forța motrice a vieții și au înțeles că e dragoste care guvernează lumea [sau Adevarata Dragoste este cea a lui Isus Hristos]. Sunt atunci pe calea conversiei și Dumnezeu le-așteaptă.

Există un alt loc, necunoscut pe pământ, numit Maternitatea Sufletelor . Da, astfel de un loc există. L-am denumit așa pentru o mai bună înțelegere a oamenilor. La începutul creării lumii, înainte să creez pe Adam și Eva, am creat sufletele lor, iar așa cum le-am dat ulterior omului și femeii porunca și permisiunea de a se multiplica, astfel, prin Înțelepciunea Mea și Creativitatea Mea, i-am acordat unei frumoase Suflet în Lumea Cealaltă harul să născă majoritatea sufletelor umane. I-am dat și frumosului Suflet al Evei, păcatos cu durere, harul de a deveni Mama omenirii. Așadar s-a întâmplat și pentru un al treilea Suflet exemplu, Sufletul Fecioarei Maria Sfântă, care a primit grația specială de a deveni Mama lui Dumnezeu. Primul Suflet, care ar fi trebuit să fie exemplu, a fost și el ispitit de Lucifer, inițial un colaborator în Crearea, dar l-a dus pe aproape o treime din spiritele îngerești cu el în păcat. Ca Eva, acest prim Suflet a fost ispitit și a păcătuit mortal, păstrând însă natura sa intrinsecă, aceea de a da viață majorității sufletelor umane. De la păcatul său nepoenitent, sufletele născute din el în această Maternitate sunt slabe, dar prin viața pământească dată lor, pot să învețe să lupte cu slabiciunile lor și să obțină viață veșnică.

Așa sunt multele locuri din Lumea Cealaltă pe care Domnul m-a lăsat să le cunoască, care par ca sudate de pământ pentru a permite sufletelor pământești să se perfecționeze, să se sfințească și să obțină Fericirea pe care Dumnezeu o destine din începuturile timpului.

Laudă Domnului Care a fost Gânditorul, Creatorul, Răscumpărătorul și Sfântificatorul unei astfel de mari și perfecte organizări!

Joi, 11 iunie 2025, Joi de Rusalii

Domnule meu:

Sufletul meu, care vine din Spiritul Divin Pur, a existat înaintea oricărei creări, înaintea începutului tuturor lucrurilor, pentru că este infinit și veșnic ca și Eu însuși. Spiritul Divin Pur produce Sufletul Său, iar astfel toți Îngerii Superiori, pe propunerea divină, au putut să se producă un suflet; ca Dumnezeu, ei voiau să fie ca El în toate: au creat trei suflete pentru sine, cum este Dumnezeu Unul și Treime. Dumnezeu este Unul și Este Trei Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar pe timpul vieții Mele pământești am spus: „Cel care M-a văzut a văzut pe Tată” (Jn 14:9), și adaug: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt un Dumnezeu unic, personal și veșnic.

Îngerii Superiori, creați de Dumnezeu să fie aproape de El și legați de El în Operele Sale ca și în Virtutea Sa, au vrut, după chipul lui Dumnezeu în Trei Persoane, să se personalizeze luând trei suflete, destinați a fi sfinți și apropiați de El pentru veșnicie, după chipul Domnului Isus Cristos, o persoană divină extraordinară prin Încarnația Sa, Sfântenia Sa și Jertfa Să Sfântă.

Conform explicat mai sus, Îngerul Superior al Vieții i s-a acordat harul de a crea trei Suflete, ale căror identități v-am dezvăluit deja: sufletul satanic, Eva și cea mai sfântă Fecioară Maria. Sufletul Satanic nu i se permitea să se încarneze din cauza păcatului său în lumea nevizibilă [3] . Eva a păcătuit grav, dar s-a pocăit, iar Fecioara Maria Sfântă nu a păcătuit. A fost credincioasă într-o toată circumstanțele. A fost ispitită, desigur, și încercarea ei și victoria sunt bine cunoscute de Dumnezeu.

Îngerii ierarhielor superioare, cel puțin cei care doresc să facă asta, își pot atribui trei suflete de care sunt păzitori inseparabili, uniti cu ele etern pentru totdeauna dacă ating fericirea eternă. Îngerii părintești, aceia din ierarhia a noua, nu creează suflete ci le iau din Maternitatea Sufletelor și îi conduc cu dragoste, perseverență și grijă către eternitate binecuvântată dacă doresc așa.

Crearea vizibilă și cea nevizibilă au multe asemănări, prima fiind o copie materială a celei de-a doua înainte ca aceasta să fie preluată de Prințul acestui lume vizibil. Lucifer, ca un șef de lucru gelos și mândru, a vrut să ia posesiunea lucrării creării și să o revendice ca pe propria sa. Dumnezeu, întotdeauna drept și respectându-li libertatea pe care i-o dăduse ființelor Sale, a protejat cu îngerii Săi un loc pe pământ unde Lucifer nu putea intra: Grădina Edenului. Acolo El a creat pe Adam și Eva, le-a dat porunca de a se înmulți și de a răspândi ordine și pietate peste toată suprafața pământului. Dar acolo din nou, Eva apoi Adam au trădat încrederea divină, iar umanitatea a fost marcata pentru totdeauna cu patima originala — păcatul originar.

Atunci Dumnezeu s-a hotărât să recupereze umanitatea căzută. S-a rezervat un popor pe care l-a acoperit cu binecuvântările Sale, și Fiul lui Dumnezeu s-a născut în acest popor privilegiat. Dar cum știu copiii lui Dumnezeu, acesta popor L-a trădat pe El și a fost responsabil pentru Răscumpărare, care s-a produs prin Patimile și Sfânta Jertfă de pe Cruce. Dumnezeu l-a condamnat pe acest popor la dispersie, dar când Biserica va fi cunoscută și recunoscută de toți păgânii, descendenții acestui popor „vor fi iubiți pentru tatăl lor” (Rom 11:25-32), vor fi convertiți, ”și Dumnezeu va avea milostivire asupra tuturor.”

În această vreme fericită a conversiei răspândite, sau cu alte cuvinte în timpul celor o mie de ani descrise de iubitul apostol al Domnului (Ap 20:1-6), Dumnezeu va îndeplini scopul planului Său creator: o umanitate compusă din oameni și femei pioși trăind pe o pământ care s-a întors să fie un Eden, supunător legii divine, muncitor și milostiv, lăudând și slăvindu-l pe Dumnezeu Triunu, după dorința Sa și iubirea Sa.

Să fie binecuvântat, iubit, lăudit și ascultat Dumnezeul nostru, așa e dorița Lui! Și binecuvântarea Lui va fi peste toți oamenii care Îl slujesc, Îl iubesc și Îl slăvesc. Astfel să fie.

Sâmbătă, 14 iunie 2024, Sâmbata de Rusalii

Domnul nostru:

Lumea nevizibilă, creată de Dumnezeu, nu este Cerul, care este necreat pentru că este locuința Sa din toate vremurile.

Cer sau Eternitate Fericită

Cerul e ca Dumnezeu, Eternal, pentru că Dumnezeu dorește un loc unde El este Sine cu copiii Săi iubiți. Cerul este un loc tot divin, și Dumnezeu a vrut să-l împărțească cu copiii Săi. Celelalte pământuri ale universului, toate create de El, sunt dorite de El ca ființele Sale să trăiască în Cer pentru că El e Iubire și dorește să împartă tot Bunul, Frumosul și Fericirea acestui loc exemplu și extraordinar.

Am spus în timpul vieții Mele pe pământ: „Sunt multe locuințe în casa Tatălui Mein” (Jn 14:2), și asta este adevărat! Cerul, locul Meu veșnic de locuit, este vast și este destinat să primească creaturile iubite și iubitice ale Mele. Voi, copiii Mei dragi, sunteți copii ai Mei, creați după chipul și asemănarea Mea, înzestrați cu un spirit care este îngerul vostru pazitor, cu o suflet și un trup, și sunteți destinați să Mă alăturați în Cerul Mein pentru totdeauna.

În Cer, care este Rezidența Mea și unde primesc copiii Mei să împărțim divinitatea Mea, sunt multe alte locuințe, pentru că Cerul este vast, veșnic și fără sfârșit, așa cum sunt și Eu însuși. Când veți fi primiți acolo, după perfecționarea voastră perfectă obținută în Rai, veți intra în Inexprimabilul, Frumusețea neegalată a lui Dumnezeu și Locuința Sa incomparabilă. Alte creaturi, perfecte fiecare pe propriul lor mod dar nu copii ai lui Dumnezeu pentru că au venit de altundeva dar erau dorite de Mine în starea personală și perfectă a lor, vor popula de asemenea Cerul, dar nu locuința personală a lui Dumnezeu, așa cum un palat găzduiește Regele și familia sa și anumiti membri ai serviciului său, în timp ce ceilalți cetățeni trăiesc altundeva în Regatul.

Da, Cerul este populat de copiii lui Dumnezeu și alte creaturi necesare și perfect potrivite pentru veșnicia fericită a aceluiasi Cer. Sunt multe locuințe în casa Tatălui Mein, așa cum pe pământ sunt multe locuințe, multe civilizații diferite și obiceiuri, mulți peisaje deosebite dar excepțional frumoase. Infinitatea lui Dumnezeu este nelimitată, precum toate virtutile Sale, toată calitățile Sale, tot Ființa divină a Sa, și El a vrut să împărtească Bunătatea Sa în cel mai apropiat mod cu copiii oamenilor din cauza asemănării lor cu El prin adoptarea divină.

Vreau pe toți pentru Mine, copii Mei, până la punctul de a vă comunica toate darurile Tatălui Mein. Și unde v-am destina, așa cum orice tată dorește să-i dea fiului său cel mai bun din el însuși, astfel am creat pe toți ca prinți și moștenitori ai Regatului Mein, moștenitori cu plinătate de Iubire, Autoritate și Accesibilitate la tot ce este al Mein. Voi, copiii dragi, atingând Sfântenia perfectă, veți fi moștenitorii Mei demni, reprezentanții cei mai demni ai mei pentru celelalte ființe ale Regatului Mein, care vă vor venera așa cum mă venerau pe Mine și care vor avea o recunoștință credincioasă, iubitoare și dinamică pentru tot ce îl vor primi de la voi prin Mine.

Regatul Mein este vast și infinit precum sunt și Eu însuși, și eu, Dumnezeu, fiind infinit creativ, infinit iubit, infinit variat, vreau să-l las liber pe tot virtutile Mele, toată calitățile Mele, și Cerul Mein este un câmp vast de acțiune divină pe care îl administrez și l-am administrat pentru Iubirea propriilor Mei și pentru Iubirea tuturor creaturilor Mele care au atins scopul destinei lor fericite.

Sfânt fie Dumnezeu pentru măreția, munificența și bunătatea Sa mare, care dă totului pe toți și în abundanță.

Și eu, Dumnezeu, vă binecuvântez pe voi ce Mă citești, vă privesc, vă dau harurile Mele, și vreau pe toți pentru Mine. În Numele Tatălui, Fiului și Sfântului Spirit †. Amen.

Luni, 16 iunie 2025

Domnul nostru:

Iad neetern

De ce un iad neetern? Iadul etern este respingerea eternă a lui Dumnezeu. Un iad neetern participă la purificarea raiului, și treptat sufletul sărac din acest iad neetern ieșește și trece în raiul. Fiecare suflet din acest iad neetern nu l-a respins pe Dumnezeu în ultimul moment: când, înaintea Lui, s-a agățat de genunchi și, cu toate crimele sale și obstinația sa pământească de a-L negi, a mărturisit că s-a greșit.

Cu toți crimele sale, păcatele și mândria, el își păstrase un adânc sentiment de cinste, iar Dumnezeu știe acest lucru. Sătul pentru o pătcare sau nelegiuire face parte din contriție, și cu cât sufletul a păcat mai mult, cu atât l-a respins pe Dumnezeu pe pământ, cu atâta trebuie să fie mai mare satisfacția. Un criminal mare este pus în izolare, separat de ceilalți criminili pentru că ar fi periculos atât pentru el cât și pentru alții dacă ar fi împreună. Închisoarea sa este mai severă pentru că crima lui este mai mare.

Un suflet negru dar conștient de negrura sa și care nu refuză condamnarea sa începe deja să simtă contriție. Sufletul respectiv, pe care îl cunoști tu, a acceptat condemnarea fără cuvânt, fiind conștient că nu ar putea aștepta altceva de la milostiva divină pe care o disprețuise întotdeauna. Un păcător nepoenit este cel care se răscoale și refuză să-și explice în fața lui Dumnezeu. Respingerea lui Dumnezeu este etern condamnabil, dar milostiva Lui Dumnezeu e atât de mare încât recunoașterea de către un suflet a realității divine pe care o negase pământul este primul pas spre conversie. Apoi trebuie să se răsplătească pentru multele sale greșeli, să le repare și să le extirpeze. Atunci se găsește la nivelul ei propriu, adică cel al unui iad neetern din care va trebui să ieșe, să se răsplătească, să se satisfacă și să se purifice. Acest iad este antecamera raiului și e înfricoșător pentru că demonii au acces la el.

I-am arătat iadul dragostei mele Josefa Menendes. Ea era agățată într-o temniță unde era gluma demonilor și totodată bătut de ei. Este un loc oribil, atât de întunecat încât nici o lumină nu intră în el, nici fizică nici spirituală. În timp ce în iadul neetern, antecamera raiului, este posibil să primești un fel de ușurare cu permisiunea divine și rugăciunile pentru acele suflete care nu sunt „pierdute pe veți” sunt esențiale.

[1] Al patrulea Conciliu de la Lateran (1215)

[2] Locuri de tranziție

[3] Ea a vrut să fie sufletul lui Lucifer și nu al propriului ei Înger, astfel încât s-a făcut ca sufletul său blestemat.

Sursă: ➥ SrBeghe.blog